Apr 9, 2016

Pierdut

in noptile alea in care dormeam calda langa tine era liniste. cald in calorifer, miros de pomelo in aer, o cola-zero- rasufla pe sub pat. un sufletel rasufla obosit, protector, langa mine. prin somn intindea bratul, ma cuprindea puternic si ma tragea langa el, maraind un pic a 'de ce esti la 3 kilometri de mine, locul tau e aici!'.

ma gandeam zilele trecute la cat de mult si de disperat, si de nestapanit l-am iubit pe (guess who?). enorm. am suferit ca un catar luni intregi, ani poate, nu stiu, cred ca ma amageam ca mi a trecut. mi am scos intre timp din cap ideea ca voi mai gasi ceva similar viata asta, parea hopeless si inutil, asa ca am asezat o pe raft, la prafuit. ce nu stii nu te poate rani.

si apoi a venit el. si a fost atat de bine. mie nu mi placeau unele cluburi. am mers in ele. nu mi placeau anumite spirtoase. le am tolerat cu placere. nu frecventam mamaia din principiu. abia astept un rasarait pe kudos. am reusit sa vedem un singur serial, spre deosebire de alte dati, cand pierdeam weekenduri intregi in casa, crescandu ne soldurile cu pizza si cartofi prajiti. ieseam la date-uri si se mira lumea ca inca facem asta, si in definitiv, de ce nu. am descoperit localuri noi, strazi noi, hobbiuri noi. nici iarna nu ma enerva la fel de tare, nici vara n o asteptam cu atat entuziasm (vorbesc prostii, nu ma crede, summer rulz 4eva!)

e departe. si e frumos si ii cald, cum ii e si acasa. e lumina, si roua, e rapita si liniste. e salbatic, vast, verde, si atat de departe.

data viitoare o sa ma duc si eu cu el, sa mi impletesc cununite de rapite italiene, sa ma tavalesc prin lanurile alea pe 1 metru patrat pana mi patez rochiile, sa ma pup cu el pe un deal strain, si sa fac poze macro.

nu-mi convine deloc sa stau singura, ma simt pierduta fara el. dar imi place dependenta asta. n as schimba o pentru nimic. ce exista atunci, candva, demult, pare atat de superficial si insignifiant. nu inseamna ca nu respect toate relatiile reale. - pe ei, eventual nu ii respect, ca mi au dat si motive -

ei, deci, pana una alta, dragostea vietii mele haladuieste intre o florenta urbana si o vale rurala, respirand aer strain, slava cerului ca nu are alergii.

daoaaamne, sa nu mi se piarda prin vreun bistro p-acolo, sa nu l mai gasesc...








2 comments:

Anonymous said...

creierul tau se scalda in endorfine si il iti face mintea sa fie controlata de instincte. daca nu il controlezi, te va controla pe tine si vei ajunge o sclava al hormonilor. cand hormonii se vor termina, nu va mai fi asa fun

Vlad said...

Hormonii nu au cum sa se termine! Asa ca sa stai linistita :)